Ansamblu de experimente privind simpatia și antipatia plantelor

Aside

kircher-sunflower

Ansamblul de experimente care urmează reprezintă o interesantă selecție de observații și fapte cvasi-miraculoase împrumutate din tradiția magiei naturale. Sursele principale folosite de Bacon sunt Plinius, Istoria naturală, Giovan Battista Della Porta, Magia naturalis și Girolamo Cardano, De subtilitate. Însă observațiile, rețetele și experimentele împrumutate sunt rescrise și re-explicate, într-o încercare de a naturaliza teoria magică a simpatiilor și antipatiilor.

Există numeroase tradiții și observații antice și moderne cu privire la simpatia și antipatia dintre plante. Când unele plante se dezvoltă mai bine în apropierea altora, acest fapt va fi atribuit simpatiei; când altora le va merge rău, acest lucru va fi atribuit antipatiei. Dar acestea sunt  doar conjecturi ale lenei și ignoranței, și datorită lor oamenii abandonează adevărata cercetare a cauzelor; așa cum se întâmplă în cazul celor mai multe experimente care au de-a face cu simpatii și antipatii. În ce privește plantele, nu există între acestea nici iubire, nici vreo ură secretă, așa cum își imaginează unii[1]; iar să le numim simpatie și antipatie ar însemna să greșim, deoarece simpatia lor este o antipatie și antipatia lor este o simpatie. Iată cum stau lucrurile: ori de câte ori o plantă atrage din pământ o anumită sevă, ea modifică compoziția pământului, sucurile rămase fiind potrivite pentru alte plante. Vecinătatea anumitor plante este bună, dacă tipurile lor de hrană sunt contrare sau măcar foarte diferinte. Atunci când două plante atrag același tip de sevă, vecinătatea lor este vătămătoare, deoarece una o păcăleşte pe cealaltă[2] [și îi ia hrana].

480.În primul rând, toate plantele care atrag foarte multă hrană din pământ, și astfel storc pământul și îl obosesc, sunt vătămătoare oricăror plante care cresc împreună cu ele; așa sunt copacii mari (în special frasin) și cei care își răspândesc rădăcinile spre suprafața pământului. Astfel varza nu este dușman (deși așa spunea tradiția antică) doar cu vița de vie[3], ci este dușman cu orice altă plantă, deoarece soarbe din pământ cea mai grasă parte a sevei. Și dacă este adevărat că dacă o coardă de viță se apropie de o căpățână de varză doar ca să se întoarcă înapoi, acest lucru se datorează doar faptului că acolo găsește hrană nepotrivită[4]. Cred că indiferent unde ar fi rădăcina, o plantă nu se îndoaie, atâta timp cât se hrănește.

481.Atunci când plantele au naturi diferite și își iau din pământ lichide diferite (așa cum s-a spus) este bine să le punem una lângă alta. Așa cum a fost scris de mulți dintre antici, că ruta[5] prosperă și devine mai puternică dacă este plantată lângă un smochin, iar cauza (după părerea noastră) nu este prietenia, ci extragerea [din sol] a unor seve contrare; unul atrage hrană care îndulcește, în timp ce cealaltă, sevă care o face amară. S-a mai spus de asemenea că un trandafir pus lângă usturoi este mai dulce, ceea ce se întâmplă tot pentru că o mai mare cantitate din lichidul urât mirositor al pământului se va duce în usturoi și o mai mare cantitate din cel parfumat în trandafir[6]

482. Putem observa foarte limpede că există anumite plante care cresc spontan în mijlocul holdelor, și aproape nicăieri altundeva. Așa sunt albăstrelele, un fel de mușețel galben, macul sălbatic și fumărița. Iar acest lucru nu se întâmplă doar pentru că pământul este arat și brăzdat. Vedem astfel că o mulțime de ierburi și flori vor crește în șanțurile astfel formate; ierburi care, dacă pâmântul rămâne necultivat și neînsămânțat, pur și simplu nu răsar. Însă se pare că cerealele modifică compoziția pământului, și îl fac potrivit pentru creșterea acestor plante.

483. Această observație, dacă se dovedește reală (așa cum este foarte probabil) este de mare uz pentru îmbunătățirea gustului fructelor și ierburilor comestibile, precum și a mirosului florilor. Astfel, dacă smochinul modifică gustul rutei, făcând-o mai puternică și mai amară (după cum ne spun anticii), plantând rută în cantități mari în jurul unui smochin, am putea obține smochine mai dulci. Gusturile care nu ne plac la fructe, ierburi și rădăcini sunt amar, aspru, acru şi apos sau insipid. Prin urmare, ar fi bine să încercați următoarele.

484.Ia rută sau pelin și plantează-le aproape de salata verde, de conopidă sau de anghinare și vezi dacă cele din urmă nu vor deveni mai dulci.

485. Ia un păr tomnatec, un corn[7] sau un soc, despre care știm că au fructe cu gust aspru sau astringent, și plantează-le lângă vie sau lângă un smochin și vezi dacă strugurii sau smochinele nu vor fi mai dulci.

486. Ia castraveți sau dovleci și pune-i (din loc în loc) printre pepeni galbeni și vezi dacă cei din urmă nu vor avea un gust ca al vinului și nu vor fi mai aromați. La fel, plantează castraveți printre ridichi și vezi dacă ridichea nu va deveni mai înțepătoare[8].

487.Ia măcriș și plantează-l printre rugii de zmeură și vezi dacă zmeura nu va deveni mai dulce.

488. Plantează tufe de măcieș printre violete sau micsandre și vezi dacă acestea nu vor deveni mai dulci și cu un miros mai puţin pământiu. Plantează salată verde și castraveți printre rozmarin și dafin, și vezi dacă cele din urmă nu vor deveni mai aromate.

489. În mod contrar, trebuie să fiţi atenţi atunci când plantați împreună ierburile care atrag aceleași lichide. Și de aceea consider că rozmarinul își va pierde din dulceață dacă va fi plantat printre tufe de lavandă, dafin sau alte plante asemănătoare. Dar dacă vrei să mai iei din puterea unei ierburi, trebuie să o plantezi aproape alte ierburi asemănătoare, care să îi mai ia din intensitate. De exemplu, dacă pui calomfir lângă angelică, este posibil ca angelica să fie cea mai slabă și mai potrivită pentru ca ingredient pentru parfumuri[9]. Iar dacă plantezi rută cu pelin, este posibil ca pelinul să devină mai asemănător peliniţei[10].

490.Această axiomă are consecințe importante. Și deci, e nevoie să o reformulăm și să o rafinăm prin încercări repetate[11]. Nici nu trebuie să te aștepți ca în urma acestui tip de cultivare să ajungi la diferențe majore [în plante]; poți doar la diferențe de grad[12].

491.Trebuie făcute încercări și cu ierburile otrăvitoare și purgative, ale căror virtuți pot fi eliminate sau temperate prin plantarea în apropiere a unor ierburi otrăvitoare sau purgative mai puternice.

492.Se spune că dacă arbustul numit „sigiliul Maicii Domnului”[13] este plantat lângă varză, una din aceste plante, sau chiar amândouă, vor muri. Cauza este aceea că amândouă sunt mari prădători ai pământului și una dintre ele o lasă fără mâncare pe cealaltă. Același lucru se spune despre trestie și ferigă, ambele fiind suculente, şi luându-şi hrana una alteia. La fel și despre rută și cucută, ambele extrăgând sucuri puternice.

Note explicative:

[1] De pildă Girolamo Cardano, al cărui capitol despre plante începe cu afirmația că plantele au simțuri și sunt capabile de iubire și ură; și continuă cu o serie de exemple de „iubire” și „ură” între plante în baza cărora explică de ce anumite combinații de plante pot fi cultivate împreună, în timp ce altele se resping reciproc. Vezi Girolamo Cardano, The De subtilitate of Girolamo Cardano, trans. J. M. Forrester, Medieval & Renaissance Texts & Studies (Tempe, Arizona: Arizona Center for Medieval and Renaissance Studies, 2013), vol. I, 433-34. Considerații și exemple cu privire la simpatie și antipatie se găsesc din belșug și la Plinius, XXIV, 1-2 și Della Porta, Cartea I, capitolul VII.

[2] Această explicaţie apare şi în Fracastoro, De sumpathia et antipathia, 46.

[3] Pliniu, xxiv, 1, despre „ura de moarte” între varză și vița de vie. Plinius, Naturalis Historia: Enciclopedia cunostintelor din antichitate, trans. Ioana Costa, 6 vols. (Bucuresti: Polirom, 2002), IV, 169. Exemplul apare şi în Della Porta, în cartea I, capitolul VII, despre simpatia şi antipatia dintre lucruri. Porta, Natural magick, 8.

[4] Acesta pare să fie un comentariu pe textul lui Della Porta care susține că vița, ce poate crește și se încolăcește împrejurul oricărei plante, daca se apropie de varză se întoarce imediat înapoi, de parcă și-ar fi recunoscut dușmanul. Vezi Natural magick, 8. Bacon explică însă acest efect ca pe o reacție la natura sărăcită a solului, vița deplasându-se în încercarea de a gasi un loc cu mai multă hrană.

[5] Rue, ruta sau virnanțul, plantă ierbacee cu flori galbene. Printre antici este Plinius, XIX, 45, Plinius, Istoria naturală, vol. III, 302.

[6] Della Porta, III, XVI, Porta, Natural magick, 97.

[7] Arbust sau arbore mic, cu lemnul foarte tare, flori galbele și fructe roșii acrișoare.

[8] Castraveţii vor atrage apa şi deci lichidele rămase în pământ şi atrase de celelalte plante vor fi foarte puternice la  gust.

[9] Ambele sunt plante aromatice. Angelica era folosită ca remediu împotriva otrăvii, sau, sub formă de sirop, pentru a fluidiza lichidele corpului, a trata tusea etc. Vezi Gerard, Herbal, 832-33.

[10] Artemisia pontica. Numele de peliniţă vine de la faptul că este mai mic decât pelinul obişnuit (artemisia absinthium). Probabil aceasta este şi ideea lui Bacon, ruta, o plantă foarte puternică va lua din pământ lichidele de care pelinul are nevoie şi acesta din urmă va deveni mai mic şi mai puţin aromat.

[11] Axioma este regula stabilită la 483, și anume că prin plantarea unor specii care atrag seve complementare, putem obține modificări ale caracterului plantelor rezultate. Avem în acest ansamblu de experimente un interesant exemplu de metodologie baconiană la lucru. Se stabilește o regulă de lucru (axiomă), se face un șir de exeperimente și se formulează mai bine rezultatul teoretic (în acest caz, faptul că modificările pe care le putem obține sunt de grad, și nu de esență), Apoi, axioma se poate perfecționa cu ajutorul unor încercări suplimentare.

[12] Ideea este că prin acest tip de cultivare al plantelor în aproprierea altora nu trebuie să ne aşteptăm la schimbări majore în plante, sau la transmutaţia speciei, ci mai degrabă la o ușoară schimbare în ceea ce priveşte gustul sau mirosul, care vor fi fie mai accentuate atunci când sunt plantate împreună cu plante potrivnice, fie mai diminuate, atunci când sunt plantate cu plante asemănătoare.

[13] Bryonia alba. Este o plantă cu flori albe şi fructe negre.