Traducere: Experiment despre cum ierburile și fructele pot fi făcute medicinale

499. Ideea că mirosul, culoarea sau gustul fructelor pot fi schimbate prin infuzarea, amestecarea sau punerea în scoarță sau la rădăcina copacului, a ierbii sau a florii, a unor substanțe colorate, aromatice sau medicinale este doar o fantezie.[1] Cauza constă în faptul că acele substanțe nu mai sunt în perioada în care pot hrăni. Toate aceste shimbări aduse vegetalelor trebuie făcute cu ajutorul substanțelor care pot intra în hrana plantelor. Este adevărat că atunci când bovinele sunt hrănite cu usturoi, laptele lor miroase foarte tare a usturoi, iar carnea de berbec este mai aromată atunci când acesta este hrănit cu cimbru și alte plante aromatice. Galen vorbește și el despre vindecarea umflăturilor de pe ficat cu laptele unei vaci care a fost hrănită cu anumite ierburi,[2] iar în Spania mierea miroase (aparent) a rozmarin sau portocală, în funcție de locul de unde albina a adunat-o. Și există o veche legendă despre o fată care a fost hrănită cu aconit (considerată cea mai otrăvitoare plantă),[3] planta neucigând fata, ci pe oricine avea o legătură carnală cu ea. Și este observat de către unii că există două feluri de contraotrăvuri, una care are virtute și alta care nu are, dar care arată identic. Diferența constă în aceea că cea virtuoasă este luată de la animalele care se hrănesc în zonele muntoase, unde există ierburi medicinale, iar cele nevirtuoase sunt luate de la animale care se hnănesc în văi unde nu există astfel de ierburi. În concluzie părerea mea este că, așa cum vinurile și berile în care s-au făcut infuzii sunt foarte medicinale, ca și pâinea amestecată cu prafuri, la fel poate fi și carnea (carnea de animal, de pește, laptele și ouăle), lucru foarte folositor pentru medicină și diete, dacă animalele, păsările sau peștii sunt hrăniți cu o mâncare special făcută pentru boala respectivă.[4] Dacă este adevărat, este în același timp foarte periculos în cazul otrăvirilor secrete. Dar mă îndoiesc că poate fi aplicat pentru plante și ierburi, pentru că hrana lor este un lichid foarte comun și nu are calități speciale înainte de a fi asimilat. [5]

 

[1] Această frază este aproape copiată din cartea lui Hugh Platt, Floraes Paradise, pp. 141-142. Este însă relevant că Platt nu oferă nicio cauză a respingerii acestei teorii, partea de explicație care urmează aparținându-i pe de-a întregul lui Bacon. Această teorie este una dintre cele mai importante în cartea despre plante din Magia naturalis a lui Della Porta, diverse capitole prezentând efecte diverse obținute cu ajutorul acestor tehnici (vezi Rusu, 2013, pp. 157-159). Este posibil ca respingerea teoriei în cazul lui Platt să fie tot o critică a cărții lui Della Porta, pe care Platt îl menționează în introducere, într-o manieră negativă în ceea ce privește experimentele sale cu plante. În cazul lui Bacon, nu există nico îndoială că folosește critica lui Platt pentru a respinge tehnici și teorii din Della Porta, deoarece experimentul umrmător, care prezintă în detaliu aceste teorii și tehnici, reprezintă un rzumat al diverselor capitole din secțiunea despre plante din Magia naturalis a lui Della Porta.

[2] Într-adevăr, Galen discută în repetate rânduri ciroza, pe care o numește o umflătură și întărire a ficatului. Cu toate acestea, atunci când prezintă valorile nutritiv ale laptului, singura mențiune este că laptele animalelor hrănite cu un anumit tip de iarbă apoate produce efecte asupra stomacului celui care îl bea (Galen, 2003, p. 125).

[3] Aconitul (aconitum napellus), numit popular și omag, este o plantă din erbacee otrăvitoare, cu flori albastre-violete, folosită încă din antichitate pentru confecționarea săgeților trăvitoare, dar și pentru uciderea celor condamnați la viață. Efectele apar aproape imediat și o cantitată mică poate produce moartea, de aceea Bacon o consideră a fi cea mai otrăvitoare plantă.

[4] Băuturile intră în această categoried eoarece infuziile se fac în timp ce ele sunt în proces de maturare, deci subatanța infuzată intră în hrana băuturii, în același fel în care substanțele medicinale din plante întră în hrana animalelor și de acolo ajunge în carnea care mai apoi este consumată ca medicament.

[5] Teoria lui Bacon este că singura hrană a plantelor este apa, în timp ce pământul are doar rol de a o fixa. Astfel substanțele din pământ sunt puțin relevante pentru dezvolaltarea plantelor, ele fiind capabile doar de accelerare, redartare, ameliorare sau degenerare, dar neputând oferi calități importante plantelor. Procesul de asimilare al hranei devine tot mai complex pe măsură ce ființele care se hrănesc sunt mai complexe.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *