Ansamblu de experimente cu privire la afinitățile și diferențele dintre plante și corpurile neanimate

601. Diferențele dintre corpurile animate și cele neanimate le vom trata pe larg în capitolele despre viață, spirite vitale și puteri.[1] Prin urmare, în acest loc le voi aminti doar pe scurt. Două diferențe de căpetenie sunt de discutat. Toate corpurile conțin spirite și părți pneumatice: [2] însă există două mari diferențe între acestea, când este vorba despre animate și ne-animate: mai întâi, spiritele lucrurilor animate sunt continue, ramificându-se în vene și canale ascunse, asemenea celor prin care curge sângele. Iar în creaturile vii, spiritele acestea nu au doar ramuri, ci și niște celule, sau reședințe [3] în care în care sunt înscăunate spiritele principale, și de unde purced toate celelalte spirite.[4] În creaturile neanimate, spiritele sunt discontinue, închise și separate unele de altele de către părțile tangibile; nu comunică și nu se ating unele de altele; așa cum este aerul în zăpadă. A doua mare diferență este că spiritele corpurilor animate sunt toate, într-un anumit grad (mai mare sau mai mic) aprinse sau inflamate; au, adică, în compoziție, un amestec rafinat de flacără și substanță aerială.[5] Prin contrast, spiritele corpurilor neanimate nu sunt inflamate sau aprinse în nici un fel. Iar această diferență nu se reduce doar la căldura, sau la răcoarea pe care spiritele o manifestă: pentru că cuișoarele, sau alte asemenea mirodenii, ca și nafta sau petrolul, au spirite peste măsură de calde (cu mult mai clade decât uleiul, ceara, candela și așa mai departe). Însă acestea nu sunt inflamate. Iar când aceste corpuri – altfel temperate, și fără mare putere – ajung să se inflameze, căldura lor le depășește cu mult pe cele neinflamate, și asta pe lângă faptul că produc lumină, mișcare, etc.

602. Diferențele secundare care decurg din aceste diferențe principale sunt următoarele: Mai întâi, toate plantele au forme și figuri determinate; ceea ce corpurile neanimate nu au. Urmărește câte de departe este spiritul capabil să se întindă și să crească în mod continuu, și vei vedea cum iau naștere o figură și o formă bine determinate.[6] În al doilea rând, plantele se hrănesc, pe când corpurile neanimate nu; ele pot crește prin agregare, dar nu cu ajutorul alimentației. În al treilea rând, plantele au o durată determinată de viață; ceea ce corpurile animate nu au. În al patrulea rând, plantele se succed și se înmulțesc; ceea ce nu se întâmplă în corpurile neanimate.

603. Celelalte diferențe între plante și metale (sau fosile),[7] în afara celor patru menționate mai sus (pentru că metalele le consider neanimate) sunt acestea: mai întâi, metalele sunt mai durabile decât plantele. În al doilea rând, sunt solide și grele. În al treilea rând, sunt în întregime subterane;[8] pe când plantele se găsesc în parte la suprafața, parte în interiorul pământului.

Note:

[1] Aici e o nouă referință la un alt tip de organizare a Sylva decât cel pe care îl găsim în varianta publicată.

[2] DVM sugerează și o cauză pentru prezența spiritelor în corpurile neanimate: acțiunea continuă a Soarelui și a corpurilor cerești. OFB VI 319, 339, 340-1.

[3] Termenul traduce foarte probabil conceptul grecesc de hegemonikon: sediul în care este înscăunat spiritul de căpetenie, cel care judecă și ia decizii cu privire la întregul corp.

[4] Celulele sau sediile principale ale spiritului reprezintă un centru de activitate. În aceste locuri, spiritul se “concentrează” și se purifică. În plus, acest sediu reprezintă un centru de comandă, în care toate venele și arterele de spirit se concentrează și la care se ‘referă’. Bacon precizează că spiritul astfel organizat este caracteristic tuturor corpurilor care au sensibilitate; în acestea, spiritul este “arhitectul” corpului. DVM OFB VI 318-9. Acelasi DVM sugerează că aceste sedii sunt leagănele spiritului (care, în aceste locuri, nu se prezervă, doar, ci se și multiplică, se inflamează și, călătorind apoi prin restul corpului, inflamează venele și arterele prin care trece materia pneumatică, producând mișcare locală și alte efecte caracteristice ființelor vii) OFB VI 320-1, 342-3.

[5] DVM sugerează că toate spiritele sunt un amestec de flacără și aer, în compoziții diferite și cu grade diferite de finețe. Unele sunt mai aproape de natura celestă (eterale), altele sunt mai apropiate de natura tangibilelor. OFB VI 321.

[6] Vezi și DVM, OFB VI 343. In DVM Bacon pare să definească un proces prin care spiritul, încălzit în mod corespunzător, dă naștere venelor și arterelor de materie pneumatică, provocând trecerea de la ne-animat la animat.

[7] Conceptul provine probabil de la Georg Agricola.

[8] Teoria lui Bacon despre metale și densitatea metalelor se găsește expusă în HDR. El pare să adere la ideea după care structura Pământului este determinată de o scădere a densității pe măsură ce te îndepărtezi de centru; ceea ce face ca metalele, cu cât sunt mai dense, să se găsească la adâncimi mai mari. Teoria este însă provizorie și supusă unui potențial feed-back experimental, întrucât HDR citează exemple de metale grele care se găsesc aproape de suprafața pământului (sau chiar la suprafața pământului).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *