Desalinizarea apei

Mai multe experimente din Sylva Sylvarum pornesc de la rețete cunoscute de desalinizare a apei preluate atât din surse antice (pseudo-Aristotel, Probleme) cât și moderne (Giovanni Battista Della Porta, Magia naturalis). La prima vedere, ele sunt experimente fructuoase (experiments of fruit), rezultate aplicate ale științei experimentale baconiene. În fapt, fiecare dintre ele pune interesante probleme teoretice. La fel de interesant este modul în care sunt construite aceste înregistrări experimentale care se pot citi, adesea, ca o critică a surselor citate.

Experiment solitar cu privire la îndulcirea apei sărate

881..Anticii au observant că apa sărata fiartă, sau fiartă și răcită la loc, este mai potabilă decât dacă e crudă. Și totuși, gustul sării se pierde prin distilarea în foc, căci apa distilată e dulce[1]. Cauza ar putea fi că [în procesul de fierbere] partea sărată a apei se împarte în două: o parte se ridică la suprafață, ca o spumă, iar a doua se depune pe fund, într-un sediment; și astfel, are loc mai degrabă o separare, decât o evaporare. Este, însă, prea groasă să se transforme complet în vapori, și, de aceea, va păstra un gust amar[2]; căci apa distilată simplă, chiar din pelin, și alte asemenea, nu e amară.

Experiment solitar privind întoarcerea sării în gropile de pe țărm[3]

882. Am stabilit deja, mai înainte, că gropile de pe țărmul mării produc apă dulce prin strecurarea sării, la trecerea apei prin nisip. Unii antici observă, însă, de asemenea, că în unele locuri din Africa, după un timp, apa din astfel de gropi devine sărată din nou[4]. Aceasta este din cauză că, după un timp, nisipurile prin care trece apa sărată devin, ele însele, sare; și deci sita însăși este pătată cu sare. Soluția, prin urmare, este să săpați gropi noi atunci când apa din cele vechi devine sărată, așa cum ați schimba sita.

Note explicative:

[1] În aceste observații Bacon pare să comenteze un pasaj din Della Porta, Magia naturalis în care sunt criticate observațiile din Aristotel, Probleme XXIII 18 933b 10-20. Textul din Probleme spune că apa sărată e mai ușor de băut fiartă decât rece, pentru că prin fierbere sarea se ridică, vaporizând parțial, în timp ce la răcire condensează din nou. Della Porta susține că acest lucru nu se întâmplă în practică și că apa de mare fiartă e, de fapt, mai sărată decât cea nefiartă, pentru că prin fierbere sunt emiși doar vaporii apei dulci, în timp ce părțile sărate, mai grele, rămân în vas. Pe de altă parte, într-un proces de distilare, vaporii de apă dulce astfel emiși pot fi recondensați separat, și astfel se obține apă dulce. Vezi Porta, Natural magick, 397.

[2] Sensul nu este foarte clar, însă ar putea să fie vorba, din nou, despre un comentariu la rețeta de distilare a lui Della Porta care susține că prin acest procedeu doar o parte relativ mică a apei de mare se poate transforma în vapori. Bacon pare să spună că în procesul de fierbere și distilare a apei de mare nu avem o transformare totală a apei în vapori ci doar o transformare parțială; în același timp, o parte a compusului inițial intră în distilator sub forma unui „gust amar” care este transferat din amestecul inițial în cel final. Vezi ibid., 395.

[3] Este vorba despre gropile descrise în experimentul 1, prin care se strecura apa mării, la flux, transformându-se în apă dulce.

[4] Sursa pare să fie același șir de observații și experimente din Della Porta, Magia naturalis. Vezi Porta, Natural magick, 397. Gropile cu apă dulce care devine apă sărată din cauza contaminării nisipurilor apar și în Aristotel, Probleme XXIII, 21, 934a 20-30.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *