Evaluarea calităților pământului

655. E important să cercetăm diferențele care există între diferite tipuri de sol, și să facem niște încercări în privința acestora. Sunt lăudate în special solurile pe care ploaia le înmoaie ușor; și totuși, multe dintre acestea sunt uscate și dure, atunci când nu plouă. Solul care formează, în urma plugului, bulgări mari, e mai puțin bun decât cel care formează bulgări mici. Nu e bun nici pământul care face mușchi foarte ușor, și pe care l-am putea numi „mucegăit”. În schimb, este lăudat pământul care miroase bine în urma plugului, sau când este proaspăt spăat; acesta conține sucuri vegetale gata pregătite. Unii spun că putem vedea capătul curcubeului mai des pe anumite soluri, decât pe altele; lucru foarte posibil, pentru că pe anumite soluri se adună mai multă rouă; iar acesta este un semn sigur că pământul e fertil[1]. E clar și că sărăcia ierburilor indică o sărăcie a pământului; în special dacă cele care cresc sunt mai închise la culoare[2]. Iar dacă iarba este albită, sau uscată la vârfuri, asta ne arată că pământul pe care crește este foarte rece; și același lucru îl indică copacii acoperiți de mușchi. Pământul pe care iarba este repede arsă de soare este, aproape sigur, extenuat, și sterp. Cel mai bun este însă pământul moale, afânat și umed, la mijloc între cele două extreme, lut și nisip, în special dacă nu mustește prea tare de apă, și dacă nu e prea lipicios. Și pământul care, după ploaie, e greu de arat, e tot bun și fertil; dacă e lipicios, e pentru că abundă de sevă.

[1] Bacon preia de la Plinius povestea conform căreia pământul cel mai bun este cel parfumat; respectiv că mirosul este cel mai bun indicativ al calității pământului. Conexiunea dintre miros și curcubeu este făcută deja de Aristotel, în Probleme xii, 2, 906b 10-15,  și reapare discutată în experimentul 832. Curcubeul nu este o cauză, ci tot un semn că pământul în acel loc este fertil și parfumat (mirosul cel bun vine, conform acestei teorii, din prezența apei frumos distribuită în picături de rouă, parțial digerate și „coapte” de plantele din zonă). Vezi ibid., vol. III, 174-5.

[2] Plinius, XVII, 3. Ibid., vol. III, 174.

Super-plants or how to create artificial life

dsc08777The centuries on plants (V, VI and VII) abound of observations of the so called ‘rudiments’ of plants, or super-plants, i.e., things growing on other plants, spontaneously generated from their own sap.

Super-plants include moss, mushrooms, toadstools, agaric, but also various excrescences on the bark of the tree, such as oak-apples (1) etc. There are also super-plants which are closer to plants properly speaking, such as holly. What all these have in common is that they grow from the very sap of the tree.

dsc08959Although Bacon does not offer a full-fledged theory of the growth of these super-plants and rudiments, it is fairly clear that the factors influencing this process of spontaneous generations are:

  1. the quality of the sap (its degree of concoction, its speed)
  2. the quality of the bark (through which the super-plant is strained) – finer barks, with smaller pores seem to be conducive to the production of moss (also, Bacon claims in century VII, following the tradition, that oak has the most kids of super-plants and spurious fruits, because of his dense and fine-grained bark)
  3. the humidity of the surrounding medium (which is basically influencing the quality of the sap)

In the case of the trees, Bacon states quite clearly that the moss is an excretion of the sap (542), an ‘eruption’ of the most concocted part of it which is thus generating outside the borders of the bark (Bacon claims that moss grows on trees which, for various causes, cannot produce branches anymore. Causes include being too old, i.e., having a sap that is too slow, or having a bark that is too strong etc.).

Super-plants without the plant

However, moss grows on other places as well – on stones, on the ground, on the old walls etc. This is what makes it fascinating; one can use the presence of moss to identify something about the quality of the sap (or juices) in a particular plant (place), the quality of the support on which the moss grows (how porous it is) and the degree of humidity.

Moss, mushrooms and other excrescences are thus transformed into instruments of measuring the degree of concoction of sap in a given place/plant.

Manipulating life

Another interesting line of investigation is the operative one, when the investigator of nature manipulates the sap in order to produce new forms of life. One such manipulations involves the cutting of the bark of a tree to let the sap out. If the conditions are suitable (heat, speed of the sap etc.) this can result in the spontaneous generation of a super-plant (maybe even a new one, a new form of life). By cutting the bark in various ways, one can stop moss from growing, or can produce more moss, one can help the production of holy or one can even help to produce new plants so far undiscovered.

Translations

  • experiments on super-plants
  • other experiments involving moss and mushrooms
  • using moss to “measure” the qualities and virtues of a plant or of the earth, clay etc.
  • types of moss and other rudiments

Notes

(1) These are all produced by insects. But Bacon and his contemporary did not know that. They believed they are some super-plants or super-fruits developed on a tree because of the excess of sap, heat or other such causes.

Experiment solitar cu privire la vinele de pământ tămăduitor

Bacon e interesat de pământurile cu proprietăți speciale, așa cum e și de apele cu proprietăți speciale; pentru că acestea reprezintă amestecuri în care se produc efecte de transformare similare cu transmutația. În paragraful de mai jos, observațiile se referă la tipuri de lut medicinal cunoscute încă din antichitate și foarte valorizate în Europa Renascentistă.

701. Minerale și fosile există într-o mare varietate, însă vine de pământ tămăduitor sunt puține la număr. Cele mai însemnate sunt terra lemnia[1], terra sigillata communis[2] și bolus armenus[3], iar dintre ele terra lemnia este cea mai de seamă. Virtuțile lor sunt vindecarea rănilor, oprirea sângerării, oprirea menstrelor și a secrețiilor provocate de răceli[4], împiedicarea otrăvurilor, infecției și putrefacției de la a se răspândi. În plus, dintre toate celelalte simple[5], acestea au cea mai perfectă și mai pură calitate de a usca, cu alte calități fiind prezente puțin sau deloc. Însă este adevărat că bolus armenus este cel mai rece dintre ele, iar terra lemnia cel mai fierbinte. Datorită acestui fapt insula Lemnos, de unde provine, era în epoca miturilor consacrată lui Vulcan[6].

 

Note explicative:

[1] Panaceu bine cunoscut în medicină încă din antichitate, pământul de Lemnos este amintit de Dioscoride, care susține că, amestecat cu sânge de capră, este un antidot infailibil împotriva otrăvurilor. Vezi Dioscorides, De materia medica  (Hildesheim ; New York: Olms-Weidmann, 2005), 375-76. Lutul de Lemnos era exploatat pentru proprietățile sale curative. Se vindea sub forma unor sigilii rotunde (numite sphargis) care aveau ștanțată pe ele figura zeiței Artemis. Terra lemnia câștigă o mare popularitate în Renaștere. Cardano spune despre el că este „mai scump decât aurul.” Vezi Girolamo Cardano, The De subtilitate of Girolamo Cardano, trans. J. M. Forrester, Medieval & Renaissance Texts & Studies (Tempe, Arizona: Arizona Center for Medieval and Renaissance Studies, 2013), vol. I, 282. Cardano explică proprietățile curative ale pământului din Lemnos prin faptul că este foarte rar și uscat, nu condensează, formânt pietre, și nu conține apă (ba, mai mult, este absorbit în apă). În plus, conține o anumită grăsime căreia i s-ar datora calitatea lui de panaceu. Ibid., vol I, 282-83.

[2] O altă denumire a terra lemnia, datorată formei în care era comercializat pământul de Lemnos, sub forma unor tablete, sau cilindri cu sigiliu (sphargis).

[3] O altă varietate de pământ cu proprietăți medicinale cunoscut încă din antichitate. Este menționat de Dioscorides și Galen și preluat de naturaliștii Renașterii. Cardano spune despre lutul de Armenia că este roșu la culoare, foarte uscat, poate fi folosit ca pigment pentru vopsele, însă are și proprietăți medicinale, fiind eficient împotriva ftiziei, precum și a unor boli infecțioase. Există o anumită neclaritate asupra provenienței sale; Galen vorbește despre un lut de Samos cu aceste proprietăți, care însă nu este roșu, ci galben la culoare. Alți naturaliști, precum Scalinger, obiectează la identificarea pământului de Samos cu cel armean. Vezi Cardano, De subtilitate, vol I, 283.

[4] Aceste proprietăți sunt atribuite de Dioscorides pământului de Samos, pe care, însă, Cardano în echivalează cu bolus armenus (ceea ce ne arată că sursa probabilă folosită de Bacon este Cardano, De subtilitate). Dioscorides, De materia medica, 398; Cardano, De subtilitate, vol I, 283.

[5] Medicamentele confecționate dintr-un singur constituent sau component. Vezi și nota…

[6] O explicație similară este citată de Sandys în relatarea călătoriei sale pe Lemnos, în căutarea exploatării de terra sigilata. Sandys susține că pământul de Lemnos este fierbinte, motiv pentru care, în antichitate, întreaga insulă era consacrată lui Vulcan. Vezi George Sandys, A relation of a journey begun An. Dom. 1610 : foure bookes containing a description of the Turkish Empire, of Aegypt, of the Holy Land, of the remote parts of Italy and islands adioyning  (London: Printed for W. Barrett, 1615), 23.