1. Ce este cosmologia?
Definiții:
DEX: Cosmologie = „ramură a astronomiei care studiază structura și evoluția cosmosului și legile generale care îl conduc”.
Este o definiție înșelătoare, care sugerează apartenența cosmologiei la astronomie. În Enciclopedia lui d’Alembert, aceasta este prezentată în felul următor:
„Cosmology. This word is formed by the combination of two Greek words, κόσμος, world, and λόγος, speech, which signifies the science which speaks of the world; that is to say the reason concerning the world in which we live and such as it actually exists.” (d’Alembert, Jean Le Rond. “Cosmology.” The Encyclopedia of Diderot & d’Alembert Collaborative Translation Project. Translated by John S.D. Glaus. Ann Arbor: MPublishing, University of Michigan Library, 2006. Web. 9 October 2013. <http://hdl.handle.net/2027/spo.did2222.0000.678>. Trans. of “Cosmologie,” Encyclopédie ou Dictionnaire raisonné des sciences, des arts et des métiers, vol. 4. Paris, 1754.)
O definiție mai recentă este următoarea:
„Cosmologie = 1. Ramura filosofiei, considerată adesea o subdiviziune a metafizicii, care se ocupă de Univers ca totalitate a fenomenelor, încercând să combine într-un cadru coerent speculația metafizică și rezultatele științei. În perimetrul ei intră în general problemele privitoare la spațiu, timp, eternitate, necesitate, schimbare și contingență. Diferă prin metoda sa de cercetare rațională, de explicațiile pur mitice ale originii și structurii Universului.” (p. 81)
„2. Studiul științific modern al originii și structurii universului bazat pe instrumente de felul investigării spectrale a distribuției elementelor în Univers și al analizei stării spre roșu asociată Galaxiilor”. (Antony Flew (coord.). 1996. Dicționar de filozofie si logica. București: Humanitas, pp. 81-82)
În afara cosmologiei, este important să spunem și ce se înțelege prin univers.
„Univers și univers = prezența sau absența majusculei la începutul cuvântului servește la distingerea a două sensuri ale acestui cuvânt. 1. „Universul” se definește ca incluzând tot ceea ce există, cu excepția Dumnezeului creator, dacă acesta este admis. 2. Un univers nu poate fi decât o parte a acestui Univers: despre nebuloasa Andromeda, bunăoară, s-a spus uneori că este „un univers insular”. În acest sens, filosofii vorbesc uneori de universuri de discurs diferite, ca de pildă, cel a fizicii ca opus celui al criticii de artă.” (A. Flew, p. 347)
Conform lui Edward Harrison, cosmologia și universul sunt discutate în felul următor (Harrison, Edward. 2000. Cosmology. The Science of the Universe. 2nd edition, Cambridge University Press.):
„Cosmology, the science of the universe”
Științele se ocupă de decuparea și de fărâmițarea lucrurilor pentru a își putea determina domeniul de aplicabilitate.
Univers = realitatea ca atare.
univers = un model al Universului.
„Cosmology is the study of universes, how they originate, how they evolve” (p. 1).
„The Universe is everything and includes us thinking about what to call it. … It has many faces and means many different things to different people. … Cosmic pictures evolve because cultures influence one another, and because knowledge advances. … If the word „Universe” is used we must distinguish between the various „models of the Universe.” … When used alone, without specification of the model we have in mind, it conveys the impression that we know the true nature of the Universe.” (Harrison, p. 13)
„Cosmology is the study of universes. In the broadest sense it is a joint enterprise by science, philosophy, theology, and the arts that seeks to gain understanding of what unifies and is fundamental.” (Harrison, p. 15)
Consecințele de până acum ar putea fi descrise în felul următor:
• Cosmologia nu are specializarea științelor standard.
• Cosmologia este o disciplină foarte veche: orice imagine despre lume este o cosmologie. Orice model de univers este coerent în sine, fiind relevant pentru un anumit context socio-cultural. (astfel, mitul poate furniza o imagine a lumii, la fel ca modelele spirituale, religioase, filosofice, sau științifice).
2. Cosmologia filosofică vs. științifică – O dezbatere (G. J. Whitrow & H. Bondi, „Is physical cosmology a science?” BJPS, 4:16 (1954), pp. 271-283.
Întrebarea care se ridică acum este ce înțelegem prin cosmologia filosofică? Care este acel element ce face din cosmologie un obiect de interes pentru filosofi? Care sunt acele aspecte ale cosmologiei ce nasc întrebări și reflecții de natură filosofică?
Răspunsuri la aceste întrebări vor fi oferite în diferite stadii ale cursului, în funcție de materialul parcurs și competențele dobândite. Pentru moment însă, afirmația fundamentală asupra căreia vrem să ne oprim este că prin natura sa, o dezbatere asupra aspectelor filosofice ale cosmologiei duce în mod inevitabil la o discuție asupra naturii științei, în general. Iar o asemenea analiză constituie fără îndoială și apanajul filosofiei, fapt dovedit atât de istoria filosofiei cât și de multiplele întrebări cosmologice susceptibile de răspunsuri justificabile din punct de vedere filosofic.
Oferim aici, cu titlu de exemplificare a acestei situații, un scurt rezumat al unei dispute petrecute în anii 1950’, nu între filosofi, ci chiar între cosmologi. Ne referim aici la dialogul dintre G. J. Whitrow și H. Bondi, cel din urmă chiar unul dintre artizanii modelului cosmologic al stării staționare (Steady-state), dialog redat în paginile revistei British Journal for the Philosophy of Science sub titlul: G. J. Whitrow & H. Bondi, „Is physical cosmology a science?” BJPS, 4:16 (1954), pp. 271-283.
În acest schimb de idei asupra statutului filosofic vs. științific al cosmologiei, Whitrow adoptă poziția filosofului și consideră că în cosmologie întrebările cât și răspunsurile nu pot fi separate de interpretări filosofice, pe când Bondi susține cu tărie imunitatea cosmologiei față de filosofie.
Argumentele fiecăruia dintre combatanți merită atenție deplină întrucât relevanța lor este valabilă pentru o discuție generală asupra statutului filosofic al cosmologiei.
Iată câteva dintre aceste puncte divergente asupra științei:
Puncte divergente – natura științei:
• scopul oamenilor de știință este obținerea unanimității în interpretarea rezultatelor științifice vs. scopul oamenilor de știință este obținerea validării experimentale și supunerea teoriilor științifice principiului falsificabilității
[potrivit lui K. Popper, principiul falsificabilității poate fi enunțat astfel: “statements or systems of statements, in order to be ranked as scientific, must be capable of conflicting with possible, or conceivable observations” (K. Popper, Conjectures and refutations. The growth of scientific knowledge, New York: Basic Books. 1962, p. 39)].
• natura și interpretarea principiului falsificabilității: falsificabilitatea este supusă obținerii unanimității între oamenii de știință vs unanimitatea este supusă criteriului falsificabilității teoriilor științifice
Puncte comune – natura științei:
• știința este un demers obiectiv, care nu depinde de opiniile personale ale omului de știință
• teoriile științifice tind către obținerea celor mai simple explicații
• în știință, se acordă o importanță majoră a experimentului
• știința țintește spre un acord general sau chiar universal al oamenilor de știință cu privire la rezultatele lor
• cunoașterea în știință evoluează cumulativ
Pozițiile opuse asupra naturii științei determină la rândul lor interpretări diferite asupra statutului filosofic vs. științific al cosmologiei:
Puncte divergente – natura cosmologiei:
• întrebările filosofice sunt preluate în timp de către știința cosmologiei (analogie: întrebările filosofice clasice despre spațiu și timp au fost preluate în teoria relativității) vs. întrebările filosofice din cosmologie nu vor putea fi tratate complet în cosmologia științifică
• stabilirea statutului filosofic vs. științific al cosmologiei presupune o anumită raportare la istoria gândirii: începe cosmologia o dată cu filosofia sau mai degrabă este cosmologia un domeniu recent, provenind din știința modernă?
• starea de fapt din cosmologie, anume existența unor diferite modele în cosmologie vs. existența unui „singur” univers observabil duce sau nu la opțiuni filosofice între aceste modele?