Marti, 13 decembrie: O “istorie naturala” a corpului si a sufletului: Pierre de la Primaudaye

Printre tipurile de istorie naturală pe care le putem întâlni la sfârşitul secolului al XVI-lea şi începutul secolului al XVII-lea este cel pe care l-am putea numi “istorii naturale medicale” sau istorii naturale ale trupului (uneori şi sufletului) omenesc (văzut ca un microcosmos şi un complement al macrocosmosului descris de istoriile naturale tradiţionale). Folosirea termenului de “istorie naturală” pentru tratate de medicină, anatomie, sau descrieri ale corpului şi sufletului este destul de curentă.

Ea ar putea fi explicată printr-o înţelegere curentă a istoriei naturale ca descriere propedeutica, non-cauzală, a fenomenelor şi obiectelor de investigat pentru filosoful natural. Este un sens “aristotelic” al istoriei naturale, identificat de Paula Findlen ca fiind unul dintre cele trei sensuri curente ale termenului de istorie naturală la sfârşitul secolului al XVI-lea.

Pentru a ilustra acest tip de istorie naturală, Sandra Dragomir a citit şi selectat pasaje dintr-o importantă scriere, foarte populară între 1580 şi 1620, “enciclopedia” lui Pierre de la Primaudaye, Academie Francaise.

 

Sandra Dragomir

Rezumatul discuţiei de marţi, 13 decembrie

Pierre de la Primaudaye (1546-1619)

 

În noaptea dintre 23 si 24 august 1572 are loc masacrul protestantilor din Franța. Cinci ani mai târziu, Pierre de la Primaudaye, curtean al Ducelui de Anjou, scrie volumul I al Academiei Franceze– “Despre Institution of Manners and Callings of all Estates”și continuă să-și întregească scrierea adăugând ulterior volumele despre corpul si sufletul omenesc, despre lume (“A notable description of the world”) si cel despre filosofie creștină.

În prefața volumului I , autorul își descrie opera ca fiind o carte ce încearcă să aducă oameni rătăciți, înstrăinați de Dumnezeu pe drumul cel bun. Cartea I, spune La Primaudaye, încearcă prin exemple și instrucțiuni ale înțelepților să ofere o deschidere înspre dumul corect al creștinului spre Dumnezeu. Ce face La Primaudaye in volumul I? În principal filosofie morală-apelând mai ales la Plutarh, Seneca, sau la pasaje din Bodin (Cele șapte cărți ale Republicii).

Există o mare diferenţă între primul volum al Academiei şi următoarele. Diferenţele sunt atât de structură cât şi de formă.

Diferențele dintre volumul I si II ar putea pune chiar paternitatea cartii sub semn de întrebare. Una dintre aceste diferenţe este faptul că din volumul II lipsesc aproape total referinţele clasice. În schimb, subsolurile (marginile) textului sunt împănate cu referinţe biblice.

Am citit acest volum în interesanta traducere engleză făcută probabil de Thomas Bowes în 1594. Volumul a cunoscut mai multe ediţii în limba engleză (ceea ce am citit şi discutat la seminar a fost ediţia completă din 1618, conţinând toate cele 4 volume ale proiectului).

Prefața Volumului doi propune cunoașterea lui Dumnezeu prin intermediul cunoașterii de sine a subiectului uman:The School of Nature care este de fapt The School of God. Tot aici intervine discuția despre cei care nu vor să-l cunoască pe Dumnezeu, deoarece nu cred în El-Ateișii, Epicureicii-împotriva cărora această carte a fost scrisă.Apelul la argumente empirice- medicale-este considerat drept singura șansă de a îi putea pune pe gânduri pe acești necredincioși: Împotriva cui se îndreaptă acest tip de discurs?El ar putea fi o încercare de a combate Averroismul și de a concilia mișcările disruptive din interiorul Bisericii creștine de la acea perioadă.

De ce tocmai corpul uman și nu lumea exterioară? Pe de o parte, el este cel mai la îndemână de cercetat, pe de alta este singura cale mai puțin indirectă spre Dumnezeu-sufletul pus în corp având natură divină. Prin aceasta corpul se dovedește cel mai bun curs de cercetare-dinspre efecte-corp- spre cauze-suflet. Mintea, posesoare a facultăților sufletului, trebuie să lupte constant împotriva pasiunilor, astfel, omul se reconstruiește constant printr-o anume medicină a minții.Această luptă îl aduce mai aproape de Dumnezeu prin identificarea ordinii punse de către Acesta în lume.

Pare că la La Primaudaye există o simetrie între ordinea în care este construit corpul uman și ordinea lumii exterioare. Analogiile om-ceruri apar și pare să sugereze că trupul uman funcționează după aceleași legi ca și macrocosmosul: există o hartă comună a soarelui și inimii umane.Să facă la Primaudaye referii implicte la o anumită școală medicală din acea perioadă? ( Astrological Medicine?) Cert este că deși protestant el îndeamnă la o continuă luptă împotriva pasiunilor și deși asumând căderea umană definitivă și predestinarea ilustrează o posibilitatea de cunoaștere apropiată de cunoașterea divină prin ordinea pe care Dumnezeu a pus-o în lucruri, îndeosebi în elementele constitutive ale corpului omenesc.

Urmează să discutăm, în cursul zilei de mâine, poziția lui La Primaudaye vis-a-vis de facultățile sufletului și relația dintre ele.

 

Referinţe bibliografice:

Titlul complet al volumului de care ne ocupăm:

Pierre de la Primaudaye, Suite de l’academie francoise en laquelle il est traite de l’homme et comme par un histoire naturelle du corps et de l’ame, est discouru de la creation, matiere, composition, forme, nature, utilite et usage, de toutes les parties du bastiment humain et des causes naturelles de toutes affections, et de vertus et des vices ; et singulierement de la nature, puissances, œuvres et imortalite de l’ame, Paris, 1583

 

Traduceri în Engleză

Pierre de la Primaudaye, The French Academie fully discoursed and finished in foure bookes: 1. Institution of manners and callings of all estates, 2.Concerning the soule and body of man, 3.a notable description of the whole world, 4.Christian philosophie, instructing the true and onely meanes to eternall life, London, printed for Thomas Adams, 1618

 

Bibliografia intalnirilor

Marti 29 noiembrie

Melanchthon si reforma filosofiei naturale

Responsabil: Sebastian Mateiescu

Bibliografie: Melanchthon, Orations on natural philosophy

 

Miercuri 30 noiembrie

Conferinta sustinuta in cadrul Seminarului de Filosofie Teoretica al Facultatii de Filosofie, Universitatea din Bucuresti: Sebastian Mateiescu: “God, laws of nature and the project of a protestant physics: the case of Philip Melanchthon”.

Rezumatul conferintei: prezentarea a avut ca punct de plecare intrebarea care sunt elementele definitorii ale filosofiei naturale la Melanchthon si, mai specific, care este rolul experientei/observatiei in acest proiect? Prezentarea a pus in evidenta faptul ca putem vorbi de doua perioade in gandirea lui Melanchthon, despartite de evenimentele sociale care au insotit instaurarea Reformei: revoltele taranilor, anabaptismul etc. Trecerea de la Melanchthon I la Melanchthon II a fost explicata prin ipoteza ca la nivel teologic a avut loc o schimbare de accent – de la centralitatea gratiei in prima perioada a gandirii lui Melanchthon, avem apoi de-a face cu importanta deosebita acordata providentei divine. In sprijinul acestei perspective, au fost aduse mai multe citate din Oratiile lui Melanchthon, prilej cu care s-au pus in evidenta cateva dintre elementele acestui proiect reformat de filosofie naturala: rolul Astronomiei, al Astrologiei, considerarea matematicii (in special, geometria) drept fundament pentru celelalte arte si, nu in ultimul rand, importanta acordata anatomiei si corpului uman in general. Cea din urma a constituit si terenul propice pentru evidentierea rolului experientei/observatiei prin citate din Oratii; tratarea Astrologiei s-a dovedit si ea elocventa in acest sens. Consideratiile lui Melanchthon asupra istoriei Astronomiei au fost de asemenea folosite pentru a sustine o relatie de tip “teorie-experiment/observatie” in proiectul filosofiei sale naturale, precum si o metodologie de ajustare a ‘teoriei’ prin apel la experiente succesive. In final, s-a ajuns la concluzia ca putem vorbi in proiectul lui Melanchthon atat de o cunoastere a priori, prin intermediul ideilor (matematice) innascute, cat si de o cunoastere a posteriori, al carei garant este insusi Dumnezeu intrucat El a lasat oamenilor diferitele arte pentru a folosi experienta/observatia in descoperirea providentei divine din univers.

Teme de discutie/intrebari: filosofie naturala sau teologie naturala la Melanchthon? clasificarea disciplinelor la Melanchthon; statutul observatiei la autorii citati de catre Melanchthon, in special in anatomie si astronomie; justificarea teologica pentru apelul la observatie; statutul de fundament al matematicii; autorii influentati de catre Melanchthon; exista o metafizica (de tip tomist, eventual) ascunsa in gandirea lui Melanchthon?

Marti 6 decembrie:

Melanchthon, mixed mathematics, astrology and natural philosophy: what kind of compound?

Responsabil: Grigore Vida

Bibliografie: Westman, The Copernican Question, cap. 5-8

Marti 13 decembrie

Responsabil: Sandra Dragomir

Bibliografie:

Pierre de la Primaudaye, French Academy, vol I Preface, letter to the Reader, Vol II, Preface of the translator.

Stephen Pender, Examples and experience: the uncertainty of medicine, BJHS, 2006