Pentru 4 decembrie (si anunt)

Pentru 4 decembrie va rog sa cititi

Lakatos, “Falsificationism and the methodology of research programmes”, in Lakatos, The methodology of scientific reseachprogrammesPhilosophical papers vol. 1, edited by John Worrall, Gregory Currie, CUP, 1978 (reprinted)

Gasiti textul in drop-box (intreg volumul). Atentie, e un format rar.

 

De asemenea va amintesc ca nu facem cursul si seminarul de filosofie naturala miercuri, ci, IN LOCUL lor, fac prezenta la conferinta si la seminarul pe care le organizez miercuri, joi si vineri. Miercuri la 18 la seminarul departamentului va vorbi Richard Serjeantson (Cambridge), iar joi si vineri vor fi prelegeri de la 9 la 18. Gasiti programul evenimentelor pe pagina de internet. Prezenta voastra la aceste evenimente conteaza ca activitate de curs la cursul/seminarul de early modern philosphy si se puncteaza ca atare. Voi creea un loc unde sa puteti posta intrebari etc. pe pagina cursului de filosofie naturala.

6 Comments

  • DianaG
    December 3, 2012 - 5:46 pm | Permalink

    Imi sunt neclare cateva notiuni:
    1. Ce inseamna ca o teorie produce fapte(a theory produces facts)? – pagina 164 a textului;
    2. Ce inseamna ca o teorie are mai mult continut empiric decat predecesoarea sa? –pagina 165 a textului
    3. La pagina 166 afirma : “Criticism does not assume a fully articulated deductive structure: it creates it. The true deductive model of explanation is an ever-changing one; one in which propositions keep being added and deleted. One may not explain what has set out to explain; one may not refute what one has set out to refute. ” – pe de o parte, de vreme ce criticismul nu asuma o structura deductive articulate, cum mai putem discuta noi de o astfel de structura? Asumam numai faptul ca ea trebuie sa fie deductiva si o formulam pe parcurs? Ce criterii folosim atunci cand o formulam ? Natura este cea care ne ofera propozitiile care trebuie adaugate sau eliminate ? De aceea spunem ca cineva poate ajunge sa explice ceva diferit de ce isi propusese initial ?

  • Florin R.
    December 3, 2012 - 7:22 pm | Permalink

    Mi se pare clar ca discutia este purtata de catre Lakatos intre logica stiintei (Popper) si sociologia stiintei (Kuhn). Ce mi se pare neclar este pozitia in care se situeaza. metodologia programelor de cercetare a lui Lakatos (neo-popperiana) care practic nu ofera rationalitate, asa cum nici paradigmele lui Kuhn nu ofera rationalitate in criteriul alegerii dintre sisteme rivale.
    Si nu inteleg discutia de pa pagina 27 despre “dialectica euristicii pozitive si negative”. Nu vad cum se vede foarte bine pe programul de cercetare al lui Prout ceea ce vrea sa arate Lakatos.

  • Brindusa
    December 3, 2012 - 8:09 pm | Permalink

    1.La inceput, Lakatos spune ca cele doua pozitii (Popper 1 si Popper 2) sunt „conflated”, imbinate, in filozofia lui Popper, totusi impresia mea e ca de mai multe ori ele sunt diferite, chiar se contrazic (un exemplu ar fi la pagina 166 – conform lui Popper1, procesul de dezvoltare a stiintei este unul linear, iar conform lui Popper 2, este unul pluralistic). Sunt ele interpretari diferite? Sau ideile atribuite lui Popper 2 exprima de fapt viziunea lui Lakatos?
    2. La pagina 162 apare urmatoarea problema: care dintre teoriile false aflate-n competitie este mai buna? Intrebarea mea este- din ce punct de vedere buna? pragmatic?

  • Paul Mocanu
    December 3, 2012 - 10:01 pm | Permalink

    1. Avand in vedere problema seriei de teorii T1,T2,T3,… , ma intreb in ce masura este nevoie intradevar de ea. Din cate imi pot da seama, nu avem nevoie decat de un binom de tipul (Tn,Tn+1) si aceasta nevoie se manifesta doar in momentul aparitiei Tn+1 pentru a le putea compara pe cele doua. In fapt, se si mentioneaza in text: “Finally, the honesty of sophisticated falsificationalism demanded that one should try […] to reject theories which have been superseded by more powerfull ones.”
    2. In ce masura sunt ignorabile contraexemplele in cazul in care nu avem “teorii rivale” care sa le explice? Conform standardelor falsificationismului sofisticat, teoria acceptata anterior va ramane valida pana la aparitia unei noi teorii care sa o surclaseze, rezolvand problema. Dar daca nu gasim o asemenea teorie, vom considera problema ca fiind pseudoproblema chiar de la inceput si o vom ignora pur si simplu?

  • Adriana
    December 3, 2012 - 10:04 pm | Permalink

    Eu nu am multe întrebări, sau nu unele care să se lege direct de teza lui Lakatos pentru că textul nu prea mi-a stârnit interesul. Prima dintre ele are în vedere o problemă minoră discutată la pagina 156, într-o paranteză legată de Galilei. Lakatos spune acolo: “And again, calling the reports of our human eye <> only indicates that we <> on some physiological theory of human vision.”. Nu îmi este clar ce vrea să spună aici. Mă gândesc că am putea avea și alte teorii – cum ar fi că există cineva care ne pune anumite idei în minte… și de fapt noi numai avem senzația că vedem ceva… dar nu știu dacă la asta se referea. A doua întrebare vizează euristica despre care vorbește Lakatos ca făcând parte dintr-un program de cercetare. Mă întrebam numai dacă toată povestea asta are vreo legătură cu oamenii de știință. Citind textul ăsta, încep din ce în ce mai mult să cred că oamenii de știință nu au nimic de câștigat din faptul că un filosof le zice „Să vă spun eu cum stă treaba cu metodele din știință – există o euristică negativă și una pozitivă”. Oamenii de știință vor face ce făceau și până atunci. Discuția asta cel mult clarifică niște noțiuni (sau propune o variantă de clarificare sau interpretare a muncii științifice) pentru filosofi, nici măcar pentru toți oamenii, pentru că nimeni nu ar avea răbdare, fără un background adecvat, să citească un asemenea text (abia dacă am avut eu răbdare). În fine, poate că simplific eu problema. Ar fi bine pentru filosofii care se ocupă de aceste probleme din filosofia științei ca eu să nu am dreptate.

  • Barsan Mihai
    December 4, 2012 - 12:54 am | Permalink

    Mie textul mi-a dat aceeasi senzatie care mi-a dat-o si textul lui Laudan Demystifing Underdetermination. Nu cred deloc ca atitudinea oamenilor de stiinta fata de teorii noi care apar in stiinte este directionata catre o conservare a vechii teorii, ci mai degraba Tx sau Ty au nevoie de metode cat mai bune de observatie a obiectului avut in vedere si prin asta, ei acest lucru il cer: sa se aduca date empirice care sa arate confirmarea ori contrariul.

    Ma gandesc ca si in functie de anumite asumtii pe care le detin unele experimente, desi o teorie confirma o parte din Tx, cealalta teorie Ty va explica mult mai mult decat prima si astfel o va refula.

  • Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *