Pentru seminarul din 20 noiembrie

Pentru seminarul din 20 noiembrie aveti de citit

Larry Laudan, Demistifying Underdetermination, din Curd & Cover.

Suplimnetar: Glilies, The Duhem thesis and the Quine thesis, din Curd and Cover.

Astept aici intrebarile voastre sub forma de comment. Nu uitati de deadline cei care inca nu mi-au dat subiect de lucrare. Incepand de marti incep sa curga penalizarile pentru intarziere.

4 Comments

  • Adriana Z.
    November 19, 2012 - 3:32 pm | Permalink

    1. Ce face ca o teorie sa fie rational acceptata? Ce inseamna rational (daca nu mai facem apel la logica)? Sau ce ar trebui sa adaugam logicii? Laudan nu pare a specifica acest lucru in text si totusi le reproseaza celor care adera la QUD ca definesc rationalitatea intr-un mod strict numai prin referire la logica.
    2. Laudan spune la pagina 334 ca in “Word and Object” Quine isi schimba oarecum teza pentru a sustine ca “no matter what our evidence and no matter what our rules of appraisal, there will always remain the possibility that the choice will not be uniquely determined”. Nu am putea sa interpretam teza 2* pe linia aceasta, din “Word and Object”? Adica, orice teorie este susceptibila de a putea fi confruntata cu o rivala a ei care sa fie la fel de bine sustinuta. Cred (s-ar putea sa ma insel) ca daca am intelege teza 2* ca o teza despre posibilitate, ea ar putea fi sustinuta, fara sa existe o problema in acest sens si fara ca sustinerea ei sa fie triviala.
    3. Ma gandesc ca poate ar trebui sa il citim altfel pe Quine (then again, nu stiu sigur daca asta ar rezolva problema, dar mi se pare ca ar putea ajuta). Sa nu uitam ca discutia lui Quine din “Doua Dogme…” porneste de la notiunea de analicitate. Astfel, unul dintre scopurile textului ar fi acela de a arata ca lucrand in paradigma analitic-sintetic pierdem ceea ce are loc de fapt in stiinta. Faptul ca ajungi la o propozitie intr-un mod care e logically sound, nu te face indreptatit in a sustine propozitia respectiva. Prin urmare, filosofii care lucreaza cu astfel de distinctii nu ne spun nimic cu sens cu privire la stiinta/lume. Si cum majoritatea filosofilor se foloseste de logica pentru a determina acuratetea unor rationamente, filosofii nu au ce cauta in stiinta.

  • DianaG
    November 19, 2012 - 6:18 pm | Permalink

    1. Nu imi este clar ce vrea sa spuna Laudan atunci cand afirma, la pagina 324 (primul paragraf): „HUD says nothing whatever about whether ampliative rules of theory appraisal do or do not determine theory choice uniquely.”
    2. Versiunea compatibilista a lui QUD pe care o prezinta la pagina 328 (in al doilea paragraf de sus) sustine ca putem elimina, in cadrul unei demonstratii acele propozitii care imi fac predictia falsa. Insa in cadrul seminarului de saptamana trecuta stabilisem ca nu putem sti cu certitudine si nici chiar matematica nu este un instrument util pentru a putea da seama unde in setul de teorii – avand in vedere faptul ca ele sunt din ce in ce mai generale pe masura ce urcam in ierarhie – trebuie sa modificam ceva. Care este regula pe care o propune QUD?
    3. Daca standardele associate fiecarei paradigme depind de criteria individuale si subiective, atunci nu putem spune acelasi lucru despre criteriul de demarcatie dintre stiinta si pseudo-stiinta?
    4. Daca ceea ce Bloor afirma, anume ca oamenii de stiinta isi schimba opiniile si credintele atunci cand doresc, fara o legatura cauzala intre evidente sau experienta, cum mai putem vorbi de stiinta? Daca eliminam exact importanta rezultatelor experimentelor, daca faptul ca plecam de la natura si formulam legi nu mai este atat de important pentru noi, de vreme ce fiecare om de stiinta decida cand si cum sa schimbe teoriile, cum mai putem defini stiinta? Sau mai mult decat atat, mai avem stiinta?

  • Brindusa
    November 19, 2012 - 6:59 pm | Permalink

    Mie nu mi-e clar, ce sunt aceste ampliative principles? Si daca suntem deacord cu faptul ca distinctia dintre truths of reason si truth of fact, aceste principii unde si-ar avea locul?

  • Florin R.
    November 19, 2012 - 8:08 pm | Permalink

    Mi se pare oarecum ciudat felul in care analizei conceptului de subdeterminare ii urmeaza o discutie despre epistemologia lui Quine. Adica Laudan incearca sa distinga intre o subdeterminare slaba (mai mult descriptiva) si o subdeterminare tare (mai mult normativa), fiecareia corespunzandu-i anumite caracteristici. Problema-i ca nu te poti folosi de o determinare neta precum aceasta in relatie cu epistemologia naturalizata a lui Quine, epistemologie care devine un capitol al psihologiei prin simplul motiv ca nu se poate trasa o distinctie semnificativa intre psihologie si epistemogie.

  • Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *