Utopii stiintifice in modernitatea timpurie

Concomitenta sau relatie cauzala?

“Utopia” este un cuvant inventat: apare, in 1516, ca titlu al unei carti (in Latina) si devine, in mai putin de un secol, substantiv comun pentru un gen literat. Secolele 16 si 17 abunda in scrieri care se revendica de la Utopia lui Thomas Morus, se auto-intituleaza “utopii” sau sunt scrise intr-un mod care prezinta numeroase asemanari cu scrierea lui Morus.

Aceasta proliferare utopica n-a scapat atentiei specialistilor. S-a scris foarte mult despre utopii in modernitatea timpurie si s-a explorat adesea relatia intre utopie si modernitate (autorul important aici ar fi Weinberger). Nu avem in momentul de fata o unica caracterizare a acestui gen (pentru amanunte, poate cea mai buna carte este Manuel & Manuel).

Concomitent cu proliferarea scrierilor utopice, sfarsitul secolului 16 si inceputul sec. 17 se remarca prin aparitia unor scrieri in care ‘noua stiinta’ (noua astronomie, cosmologie, fizica, matematica) se serveste de unele dintre conventiile utopiei pentru a prezenta ‘lumi fictionale’. Multi dintre savantii cunoscuti pentru rolul lor in ‘revolutia stiintifica’ scriu fie utopii, fie reprezentari de lumi fictionale in care urmeaza unele dintre conventiile scrierilor utopice.

Este aceasta o simpla concomitenta, sau avem de-a face cu o relatie cauzala?

Utopii stiintifice: o tipologie

Aproape in orice utopie vom gasi premisa conform careia cunoasterea este putere. Lumile utopice propun o guvernare a celor care ‘stiu’.

O modalitate de a discuta despre utopii este sa vedem in ele mai putin lumi ideale sau lumi fictionale dezirabile si indezirabile, ci sa le tratam ca abordari teoretice sau literare ale unei probleme ramase nesolutionata in Republica lui Platon: cum sunt selectionati regii filosofi?

O societate bine organizata, o societate condusa ‘dupa dreptate’ trebuie sa aiba un model de selectionare, educare si organizare a celor care detin cunoasterea si pot guverna. Ca urmare, se ridica urmatoarele intrebari:

1. Cum se produce cunoasterea?

2. Cine are acces la cunoastere?

3. Cum trebuie administrata cunoasterea?

4. Cum se transmite cunoasterea?

Propun ca in acest curs sa folosim aceste patru intrebari pentru a ne ghida in labirintul utopiilor si lumilor fictionale ‘stiintifice’ de care ne vom ocupa.

Utopii stiintifice sau programe stiintifice? Noua Atlantida

“Noua Atlantida” este un text postum, publicat intr-un context interesant si destul de misterios.  Ea apare ca apendice intr-o carte intitulata “Sylva Sylvarum or a natural history in ten centuries”, London, 1626.  In primul capitol al “Sylva”, Bacon pretinde ca acest volum nu este unul de ‘istorie naturala’ ci unul de ‘magie naturala’ (Bacon redefineste ambii termeni in scrieri anterioare, ca, de pilda, “The Advancement of Learning”).  Acest volum compozit a fost cea mai populara dintre scrierile lui Francis Bacon in secolul al 17-lea. Iar “Noua Atlantida” devine in sine un gen literar: este continuata, copiata, citita si folosita in tot felul de scrieri de-a lungul sec. 17 si 18. Aveti in bibliografie o parte din aceste scrieri.

Iata si niste bibliografie suplimentara:

Utopii stiintifice:

Bacon, Noua Atlantida, traducere si studiu introductiv de Dana Jalobeanu, Nemira, 2007

Robert Burton, prefata (Democritus Junior to the reader) la Anatomy of melancholy (exista multe editii, inclusiv online)

Johan Valentin Andreae, Christianopolis (o noua traducere, de Dickson, din 1999 se gaseste la biblioteca New Europe College)

Campanella, Cetatea Soarelui (nu folositi traducerea romaneasca, e incompleta!!!!)

Gabriel Plattes, A description of the famous kingdom of Macaria

Lumi fictionale

Kepler’s Somnium: the dream, or posthumous work on Lunar astronomy, translated by Edward Rosen, 1967

Giordano Bruno, Cina din miercurea cenusii (in dialoguri italiene, Humanitas)

Giordano Bruno, Alungarea bestiei triumfatoare (in Dialoguri italiene, Humanitas)

Henry Neville, ‘The Isle of Pines’, in Three Renaissance Utopias: Utopia, New Atlantis, The Isle of Pines, ed. by Susan Bruce (Oxford: World’s Classics, 1999)

Joseph Hall, Another World and Yet the Same, trans. by J. M. Wands, Yale Studies in English 190 (New Haven, CT: Yale University Press, 1981)

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *