„Filosofia e o boală contagioasă, fără leac, dar funcţionează deseori ca un medicament!” – interviu cu Cristian Iftode

Librăriile Adevărul şi Facultatea de Filosofie vor organiza lunar de la mijlocul lunii mai o serie de dezbateri publice sub brandul „Philo-Cafe”, foarte îndrăgit afară. Prima întâlnire va avea loc miercuri, 15 mai, de la ora 19.00, la Librăria Adevărul din Strada Doamnei nr. 27 – 29 din Bucureşti, sub titlul „Vor toţi oamenii să fie fericiţi?”. Moderatorul dezbaterii va fi Cristian Iftode, lector universitar doctor la Facultatea de Filosofie, care vorbeşte pe larg, mai jos, despre demersul comun iniţiat.
Invitaţii primei ediţii vor fi Constantin Aslam, conferenţiar universitar doctor la Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti şi realizatorul emisiunii „Izvoare de filosofie”, la Radio România Actualităţi şi Daniel Nica, licenţiat atât în filosofie, cât şi în teologie ortodoxă. Participanţii vor putea savura nu doar intervenţiile vorbitorilor, ci şi câte o ceaşcă de espresso Dimello.
Adevărul: Lansăm împreună, Librăriile Adevărul şi Facultatea de Filosofie a Universităţii bucureştene, o provocare aparte, aceea de a scoate filosofia în piaţă sub brandul „Philo-Cafe”-ului. Poate aduce aceasta a educaţie nonconformistă? Ar putea apărea ca un alt mod de a învăţa, indiferent de vârstă?
Cristian Iftode: E un mod de educaţie informală. Ar fi însă multe de spus despre ce înseamnă, în esenţă, „Philo-Café”-ul, acest fenomen care devine din ce în ce mai popular în Occident, în ultimele decenii. Trebuie ştiut că această idee ia avânt după anii ‘80, din nevoia unei reconectări a filosofiei sau a celor cu pregătire filosofică la realitatea cotidiană, la problemele vieţii de zi cu zi. Poate că este vorba de un aspect ţinând de o tendinţă culturală generală, pe care o putem sesiza şi în discuţiile legate de destinul artelor contemporane, mai precis de adâncirea prăpastiei dintre produsele artei de masă şi creaţiile artistice rezervate unei elite a cunoscătorilor. Mulţi au ajuns să privească într-un mod extrem de critic specializarea tot mai accentuată, conjugându-se cu presupusa retragere într-un turn de fildeş a filosofilor profesionişti, cei care, conform cu o anumită tradiţie sau faţetă a proiectului iluminist, erau chemaţi să joace un rol cheie în spaţiul public. Trebuie să recunoaştem, credibilitatea filosofilor a avut de suferit în secolul XX şi, într-o măsură considerabilă, e cazul să ne asumăm o parte din vină. Mulţi dintre filosofii de marcă au preferat să se refugieze în discuţii din ce în ce mai tehnice, uzînd şi abuzând de tot felul de jargoane pretenţioase. Iar aceasta nu este decât o parte a problemei! Existăşi un număr considerabil de filosofi recunoscuţi care au făcut carieră din vestirea morţii filosofiei. Este o temă care în anii postbelici s-a corelat foarte bine cu vestirea altor morţi ilustre, cea a omului, succedând-o pe cea a lui Dumnezeu, cea a subiectului, a autorului ş.a.m.d. Poate că, în fond, e vorba de o chestiune de metabolism. Vreau să spun că asemenea tematici nu sunt neapărat nocive pentru domeniul nostru de investigaţii, inspiră la reevaluări şi chiar revigorări ale preocupărilor academice, însă devin nocive atunci când publicul larg începe să creadă că filosoful nu mai are nimic relevant de spus în spaţiul public.

Citeste restul interviului pe: adev.ro/mmqhzr


Comentarii


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *