Despre libertate în tribună de Emanuel-Mihail Socaciu

Despre libertate în tribună

(inspirat de J.S. Mill și câteva evenimente recente)


Emanuel-Mihail Socaciu


Disclaimer: Nu mai simt aproape nimic pentru fotbal. Dintr-un (tele)spectator cândva fidelizat, am ajuns în ultimii ani un privitor ocazional și mai curând apatic de meciuri „speciale”. Cred că violența pe stadioane și în jurul lor trebuie prevenită (măcar de dragul trecătorilor non-combatanți), dar nu am nici un fel de sentiment, pozitiv sau negativ, cu privire la excesele pasionale ale suporterilor, la fel cum nu-mi pasă cine conduce Federația, Liga sau asociația de proprietari din blocul vecin.  Acest articol nu este despre fotbal, ci despre limitele justificabile ale libertății de exprimare. Despre ce și când poate fi interzis.

Întâi, pe scurt, faptele. La două meciuri succesive desfășurate săptămâna trecută, organizațiile care asigurau ordinea pe stadion (Jandarmeria și o firmă privată) au intervenit, folosind forța sau amenințarea forței, pentru a stopa afișarea a două bannere aduse de suporteri. Ambele bannere erau îndreptate împotriva unor organisme sau persoane care conduc fotbalul în România. Textul primului (în ordine cronologică) era „FRF=RMGC” (aluzie la o posibilă relație comercială între federația de fotbal și o mare companie), iar al celui de-al doilea „X la brutărie!” (pastișă ironică a unei scandări tradiționale și non-ironice a galeriilor din România împotriva unui personaj public). Ambele ocazii au generat busculade mai mari sau mai mici, precum și reacții vehemente de ambele părți.

cititi restul articolului pe site-ul CCEA


Comentarii


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *